Fenomenul Furry
Fenomenul Furry Simți, de aceea, învață să gândești! Pentru a putea înțelege fenomenul, este necesar să privim spre istoria comunității furry sau a blănoșilor, care este de câteva decenii. Rădăcinile fandomului încep undeva în 1970-1980, unde influența cea mai mare vine din zona ficțiunii, a artelor fantastice și a personajelor antropomorfe. De asemenea, infuneța vine din diverse forme de media, artă, literatură, apoi mai târziu și creație vestimentară, ca și o expresivitate a laturii creative a personalității. Creativitate și joc Tinerii pot de asemenea, explora identitatea sinelui, prin crearea avatarelor, a creaturilor antropomorfe ca o reprezentare a laturii lor artistice și totodată exprimarea anumitor trăsături comportamentale ale animalelor ca și idenificare, în personalitatea lor.Trebuie specificat ca tinerii sunt în procesul de dezvoltare a personalității, unde nevoia lor este de identitate personală, explorând astfel diferitele imagini ale eului, căutând forma lor unitară, reprezentativă.O altă nevoie puternică a tânărului este de a fi parte și de a aparține unei comunități. Astfel, este creat acel sentiment de sprijin social, perceput ca fiind extrem de valoros, unde el poate fi recunoscut și unde poate contribui, identificându-se astfel cu valorile sau non – valorile grupului.Ideea de personaj antropomorf poate avea în cadrul fenomenului furry un caracter ludic (de joacă), unde tinerii pot explora latura lor creativă. Pot naviga diferitele idei, cât și provocări sociale, căutând totodată acceptarea și validarea, astfel că putem spune că este un fenomen mai degrabă învățat, ca o invitație la joacă, mai apoi, la propria imaginație, în marea majoritatea cazurilor. Nevoia de a apartine este esențiala pe întreaga călătorie a vieții, unde cu atat mai mult tinerii au nevoie sa trăiască sentimentele de importanță și valoare pentru grup, manifestându-se în funcție de nevoile sau blocajele sale emoționale. Manifestarea fenomenului și implicarea adultului Pentru părinții ai căror copii au ajuns în pragul dezechilibrului, pot apărea sentimente de epuizare și disperare. Aceasta nu înseamnă că va și ajuta copilul să iasă de acolo.Părintele are nevoie să știe că nu este vorba despre el, ci despre tânărul care se adâncește fără să fie foarte conștient în ce.Prin faptul că fenomenul se manifestă și in cadrul școlilor, este mai degrabă o nevoie a adultului de a conștientiza imperioasa necesitate ca el să stabilească limitele de siguranță ale elevului, privind procesul lui de învățare și dezvoltare pe plan cognitiv, emoțional, comportamental și relational.Vorbind de tineri, vorbim de persoane și personalități în formare, unde adultul rămâne cadru de referință pentru acesta, iar sănătatea sa emoțională și mentală, este puternic impactată de mediul relațional. Scopurile adultului și efectul permisivității Permisivitatea (din partea adultului, fie profesor, fie părinte) prin nereglementarea arealului care demarchează tinerilor limitele de siguranță, pentru a rămâne activi, implicati și colaborativi in procesul lor de învătare și dezvoltare, este un subiect vast abordat în literatura de specialitate.Sunt evidențiate efecte asupra tânărului, prin internalizare (anxietate, depresie, retragere socială) și externalizare lor, prin comportamente deviante, dezechilibrate și dezadaptative.Acolo unde părinții oferă un mediu de echilibru emoțional, de iubire, atenție la nevoile emoționale ale copiilor lor printr-o relație de acceptare a ceea ce aceștia simt în interiorul lor, ofeindu-le suport și nu respingere, cât și stabilirea limitelor de bun augur în vederea dezvoltării lor armonioase, tinerii pot integra limitele sănătoase, dezvoltând controlul inhibitor (autocontrolul) și putând ei pune limite sănătoase în grup, chiar și în cadrul acestui fenomen. Identificare și risc de tuburare de personalitate Cu toate acestea, dacă tinerii se confruntă cu afectarea funcționării zilnice, la școală, acasă, în mediul social, cât și în plan intrapersonal, prin tipare nesănătoase de gândire, emoționale sau comportamentale, acestea predispun spre tulburarea personalității care ulterior pot duce la o sănătate mentală afectată și probleme relaționale, fiind nevoie de ajutor de specialitate.Copiii și tinerii au nevoie de o ghidare sănătoasă printr-o relatie de atașament securizantă (nu anxioasă, sau evitantă, ambivalentă sau permisiv-neglijentă). Părintele are nevoie să caute să investească timp și disponibilitate de a observa și asista copilul în etapele sale de dezvoltare.Aici limitele sunt puse într-o matrice relațională bazată pe un stil parental si educational autoritar – colaborativ, cu iubire, ascultare, puse cu blândețe și fermitate.Unde mediul răspunde în mod suportiv nevoilor sale emoționale, de învățare, de integrare și integritate, tânărul are șanse mari de a se dezvolta echilibrat.Vedem că raportarea la identitatea ființei umane a ajuns la cote de interpretare, total iraționale…Gândindu-mă la siguranța pe care o dau liniile de demarcație pe șosele și autostrăzi, cât și a regulilor de circulație în vederea siguranței rutiere, asemenea este și rolul adultului în viața tânărului. Acesta din urmă il ajută pe tânăr să se orienteze în cee ce-l ține în siguranta emoțională, cognitivă, relațională, comportamentală. Chiar mai mult, tânărul are nevoie să fie orientat către viitorul său, în parcursul și în formarea unei profesii. De aici, el însuși va deveni un participanți activ la armonizarea societății, trăind la un alt nivel apoi, sentimentul valorii de sine.Un studiu recent arată un nivel crescut de stress la cei din comunitatea furry, față de cei care sunt iubitori de animale…Să privim cu mai multă atenție la ceea ce trăiesc acești tineri în interiorul lor. Este esențial să se acorde prioritate bunăstării mentale și să se caute sprijin dacă este necesar.Tinerii au nevoie să treacă de la confuzie la intergrarea sinelui (fizic, psihic, spiritual, relational, intim, socio-cultural) într-o formă unitară.De la confuzie spre adevărata identitate, tinerii pot parcurge prin potențialul lor de raționalizare, planificare, decizie, autocontrol emotional, creativitate și metacogniție (funcții executive și de gândire, localizate în neo-cortex, lobul prefrontral), conștientizarea complexității propriei ființe.Ca rezultat al creativității lui Dumnezeu, tinerii au nevoie să simtă iubire, pentru a trăi în iubire pe plan intrapersonal, interpersonal, cu natura și mai ales cu El, Creatorul lor. Nevoia de a fi văzut și validat Specific perioadei adolescenței, este nevoia de feedback din partea mediului relațional, nevoia puternică de a aparține și de a primi un rol.Modul în care te porti, exprimă nevoia de a avea un rol între și pentru ceilalți, indiferent că ieși în evidență, sau te retragi.Manifestarea în cadrul acestui fenomen exprimă o evadare din ceea ce tineri
Speranța
Speranța Poți fi frânt, și totuși să mergi înainte cu speranță! Un copac uscat in timpul iernii Un copac uscat in timpul iernii, nu este cea ce pare, de aceea nu-l eticheta ca fiind uscat și fără viață, sau șansa de a înflori din nou. El este în sezonul în care-și adună puterile interioare pentru un nou ciclu de viață. Aceasta este speranța pentru fiecare om care se simte frânt, învins, rupt și fără perspectiva viitorului . Prin speranță mergi înainte. Nu ințelegi de ce și pentru ce, însă acceptând periaoda rece, asemenea unui sezon, se poate intrezări pe dinauntru tau apoi, căldura sorelui, ciripitul păsărelelor care au nevoie de ramurile tale, asemenea vieții copacului care stă nu în ce se vede, ci adanc în esența fiiniței lui. Psih. Georgiana Curtman
Iov 11:13-18
Romani 12:21
Iacov 1:21
“Pace în Mine.” (Ioan 16:33)
PACE ÎN MINE Ioan 16:33 “Pace în Mine.” (Ioan 16:33) Este o mare diferenţă între plăcere şi binecuvântare. Pavel a experimentat întemniţarea, durerea, sacrificiul, şi suferinţa până la limitele lor, totuşi prin toate acestea a fost binecuvântat. Toată fericirea a devenit reală în inima şi în viaţa lui, în mijlocul împrejurărilor lui dificile. Paganini, marele violonist italian, a păşit odată pe scenă şi a descoperit că era ceva în neregulă cu vioara lui, tocmai când audienţa încetase cu aplauzele. S-a uitat la instrument pentru o clipă şi dintr-odată şi-a dat seama că nu era vioara lui cea mai bună şi cea mai valoroasă. De fapt, vioara nu era a lui deloc. Momentan a simţit că paralizează, dar s-a întors repede spre audienţă, spunându-le că s-a făcut o greşeală şi că nu avea vioara lui cu el. A păşit înapoi în spatele cortinei, gândindu-se că trebuie s-o fi lăsat în spatele scenei, dar a descoperit că cineva o furase pe a lui şi o lăsase pe cea inferioară în locul ei. După ce a rămas un moment în spatele cortinei, Paganini a păşit din nou pe scenă ca să vorbească audienţei. El a spus: „Doamnelor şi domnilor, acum vă voi demonstra că muzica nu ţine de instrument, ci de suflet“. Apoi a cântat ca niciodată înainte, şi frumoasa muzică a curs din acel instrument inferior până când audienţa a fost atât de încântată încât aplauzele lor entuziaste aproape că au ridicat tavanul sălii de concerte. El le-a arătat într-adevăr că muzica nu ţinea de instrumentul lui, ci de sufletul lui! Dragul meu credincios testat şi încercat, este misiunea ta să umbli pe scena acestei lumi ca să arăţi tuturor celor din cer şi de pe pământ că muzica vieţii nu stă în împrejurările tale sau în lucrurile exterioare, ci în sufletul tău. “Dacă pacea este în inima ta,Cea mai sălbatică furtună de iarnă este plină de o frumuseţe solemnă,Întunericul nopţii se împrăştie, dar îţi arată calea datoriei,Fiecare creatură vie spune o poveste nouă şi veselă,Chiar şi copacii şi pietrele, toate prind o rază de glorie,Dacă pacea este în inima ta.”(Charles Francis Richardson)
Atașamentul: posibilă cauză a comportamentelor deviante și vindecarea lor
Atașamentul posibilă cauză a comportamentelor deviante și vindecarea lor Atașamentul reprezintă o relația timpurie care presupune prezența a doi actori, în cazul nostru, copilul și părintele (sau persoana predominant prezentă în apropierea copilului). Relația dintre aceștia este inițiată de adult, copilul se raportează la sine și la acesta folosind sistemele primare de aparare (modele interne de funcționare). Modul în care copilul interpretează semnalele de la adult (în legatură cu stimulii pozitivi sau negativi), ca oferindu-i securitate sau nu, formează tiparul relației, fiind folosit mai târziu în interacțiunea cu cei de aceeași vârstă, apoi cu partenerul romantic, și va fi transmis în generația viitoare prin relația cu propriul copil. După Bowlby (2003) legăturile de atașament implică două sisteme comportamentale, și anume sistemul de atașament dobândit de la naștere începând și, un sistem de îngrijire. Ființa umană, din momentul nașterii, este echipată cu un sistem comportamental de atașament, care se activeză în momentul de suferință, îndeplinind o funcție evolutivă majoră de protecție și supraviețuire. Sistemul de atașament este, așadar, un sistem de reglare a siguranței care solidifică legături emoționale durabile între indivizi, și contribuie la succesul ulterioarei familii întemeiate la vârsta adultă, cu rol de soț și rol de părinte. Deși există schimbări normative de dezvoltare în exteriorizarea sistemului de atașament pe toată durata vieții, funcția de bază a sistemului de atașament rămâne constantă (Ponzetti, 2003). Găsim astfel că, copilul iși privește de timpuriu părinții exercitând diferite roluri pe care încearcă să le concretizeze în jocurile sale. Atunci când modelul propriilor părinți lipsește, acestia vor întampina dificultăți in procesele de autoreglare și dezvoltarea procesului de adaptare, model pe care il vor duce mai departe în dezvoltarea sa, până la rolul de părinte atunci cand vor fi adulți și vor avea proprii lor copii. Rolul mamei, rolul tatălui. Atitudinile materne nocive pot declanșa instalarea unor posibile largi game de tulburări pe plan somatic, psihic și psiho-somantic, unde mama este o sursă de frustrări și carențe cu efect negativ. In raport cu tatal, mama are un efect mult mai direct, mai important și imediat asupra dezvoltarii copilului. Efectele negative ale modelului patern se vor manifesta mai tarziu în comportamentele și atitudinile copilului, în modelul personalității acestuia, însă efectele negative ale modelului matern se manifestă precoce, mai ales în sfera emoțional-afectivă, vegetativă și somatică (Vasile, 2001). Astfel, prin intermediul teoriei atașamentului lui Bowlby (1980) care examinează importanța critică a diadei părinte-copil, ajută la explicarea efectului pe care îl au relațiile timpurii din cadrul familiei de origine, dintre părinte și copil, și este observabil în comportamentul actual. Din cadrul interacțiunii dintre copil și părinte, el/ea învață despre sine și alții, o înțelegere pe care o încorporează ulterior în modele de lucru interne utilizate, pentru a înțelege și a face sensul relațiilor viitoare și al modalităților de interacțiune (Hopper, 2007). Acolo unde deja s-au instalat rupturi relaționale cu comunicare deficitară sau ruptă, indiferent de vârtsa copiului tau, tu poți reclădi un pod al siguranței pe care acesta să vină inapoi și să invețe noi modele coportamentale, dintr-o bază afectivă sigură. Psih. Clinician – Educațional Curtman Georgiana
Prevenția Consumului de Droguri: O Perspectivă Psihologică, Tulburare de Consum sau Tulburare Afectivă?
Prevenția Consumului de Droguri Prevenția consumului de droguri, Psiholog Curtman georgiana O Tulburare de Consum sau Tulburare Afectivă? Într-o societate din ce în ce mai complexă și agitată, în care părinții sunt adesea copleșiți de presiuni și preocupări, în calitate de psiholog clinician și educațional, consilier școlar și vocațional, vreau să aduc o perspectivă mai clară și mai profundă asupra importanței prevenirii consumului de droguri și a rolului esențial pe care îl au părinții în această luptă. 1. Importanța Prevenirii Consumului de Droguri Prevenția consumului de droguri este, fără îndoială, una dintre cele mai importante inițiative pe care le putem întreprinde pentru a asigura viitorul sănătos al copiilor noștri. Consumul de droguri poate avea consecințe devastatoare asupra sănătății fizice și mentale a tinerilor, asupra relațiilor lor și asupra societății în ansamblu. Prin urmare, este crucial să ne implicăm și să înțelegem modurile prin care putem contribui la prevenirea acestui fenomen. 2. Rolul Părinților În discuția despre prevenția consumului de droguri, părinții joacă un rol fundamental. Sunt cei care pot face diferența în viața copiilor lor. Cu toate acestea, este esențial să ne întrebăm ce își doresc cu adevărat părinții în relația cu copiii lor. Într-o lume în care cariera și succesul social sunt adesea priorități, poate fi dificil să acordăm suficient timp și atenție copiilor. Este important să reflectăm asupra a ceea ce ne dorim noi, jucând un dublu rol, părinte și statutul social de bunăstare. Care este prioritatea părintelui, să aibă o imagine socială de succes sau să construiască relații autentice și sănătoase cu copii lor? Aceste întrebări trebuie să fie punctul de plecare în eforturile noastre de prevenție. 3. Statistici și Cauze Statisticile alarmante arată că aproximativ 70% dintre copiii care ajung să consume droguri sau să comită infracțiuni provin din familii cu părinți divorțați sau din medii conflictuale. Aceste cifre subliniază impactul profund pe care mediu familial îl poate avea asupra copiilor. Cu toate acestea, există și un procent de 30% care nu se încadrează în această categorie, iar pentru acești copii există alte probleme. Citește și articolul nostru publicat în ziarul SIBIU100% Citește ziarul 4. Puterea Părinților de a Schimba Un aspect semnificativ pe care vreau să-l subliniez, este că părinții au o mare putere de schimbare. Am avut experiența de a discuta cu părinții ai căror copii au ajuns în situații dificile. Problema a fost abordată de către părinți prin a începe să lucreze cu ei, reușind să-și schimbe propriile perspective și răspunsuri comportamentale, pentru a-și ajuta copiii. Copiii simt nevoia să aparțină, iar un mediu sănătos acasă, face o mare diferență. 5. Comunicarea și Înțelegerea În adolescență, copilul trece print-o vâltoare a a identității sinelui (emoțional, fizic, social, sexual, spiritual) care determină modificări comportamentale, unde răspunsul părintelui poate devi corectiv și punitiv. Totuși, nevoia fundamentală a copilului este să fie auzit și înțeles. Comunicarea deschisă și înțelegerea profundă a nevoilor copilului sunt chei către inima copilului care contribuie la înțelegerea procesului de dezvoltare prin care trece, iar acolo unde se face puntea relațională, se poate preveni consumul de substanțe ilicite și renunțarea la consumul de droguri. 6. Curiozitatea și Presiunea Socială Am fost întrebată despre experiența mea cu copiii consumatori de droguri din Sibiu. Este important să înțelegem că, în rândul copiilor, consumul de marijuana sau alte substanțe poate porni de la curiozitate și presiunea socială. Grupurile de prieteni au un rol semnificativ în acest context. Copiii sunt expuși la diverse informații și influențele din mediul lor, iar unul dintre ei poate propune consumul de droguri. Creerea relațiie de atașament securizat cu proprii copii, pot facilita un răspuns la aceste tentații, printr-un nivel de auto-control crescut. 7. Rolul Mass-Media și Informația Corectă Mass-media și cultura pot juca, uneori, un rol nesănătos în normalizarea consumului de droguri. Este important să conștientizăm riscurile la care se expun copiii noștri și să-i educăm. Copii au nevoie să fie informați corect și la vârste mai mici chiar, unde riscul de a fi expus tentației este mai mic, integrând o imagine a propriului viitor sigur, intr-o lumină mai clar definită. Aceasta poate contracara presiunea socială și curiozitatea. 8. Sprijinul Familial și Relațiile de Grup Accentuez importanța calității relației Dvs cu copiii Dvs și tipul de sprijin oferit. Copiii au nevoie să știe că sunt importanți și valoroși pentru Dvs, cine sunt ei și nu valorizați prin ce fac ei, atunci când greșesc. Făcându-i să se simtă înțeleși și susținuți, veți consolida relația cu ei și veți contribui la prevenire. Accentuați punctele forte ale copilului Dvs, recunoașteți putințele lui, apreciați-l, iar până să-i oferiți o “critică”, asigurați-va că-l întăriți cu 5 aprecieri, pentru ca integrarea mesajului Dvs, și nu luat ca un afront, stimulând declanșarea mecanismelor lui de apărare, și retragere. Încheiere În concluzie, prevenția consumului de droguri este o responsabilitate comună a societății, iar părinții au un rol vital în acest efort. Comunicarea deschisă, înțelegerea profundă a nevoilor copiilor și sprijinul lor pot face diferența. Alegerea între imaginea socială și copilul Dvs. este una dificilă, dar vă asigur că investiția în relația cu copiii Dvs. este cea mai valoroasă pe care o puteți face. În lumea plină de provocări de astăzi, copiii au nevoie de părinții lor mai mult ca niciodată. Ei se pot simți adesea singuri,copleșiți de presiuni și tentații și au nevoie de un port sigur în familia lor. Să ne concentrăm, așadar, pe ceea ce putem face pentru a ne proteja copiii. Să le oferim suportul emoțional de care au nevoie pentru a face alegeri sănătoase și pentru a înțelege riscurile la care se expun atunci când experimentează substanțe toxice. Un alt aspect important de subliniat este că, în această luptă, nu suntem singuri. Dumnezeu este doar la un pas, o distanță de un cuvant în rugăciune, un gând. Comunitatea jucă, de asemenea, un rol esențial în prevenirea consumului de droguri. Școlile, organizațiile non-guvernamentale și autoritățile locale pot colabora pentru a oferi programe de conștientizare și sprijin pentru tineri și părinți. Este important să căutăm resurse și să lucrăm împreună pentru binele copiilor noștri. Vă
Romani 4:11
asdsajkakdas
2 Petru 3:9
